E o zi ca oricare alta. Nimic deosebit,
doar trai, veșnica rutină și nimic nou.

Gonesc gândurile, singurele himere

sortite să refacă vechiul echilibru.

Tropăie bizar în goana minții,

ahtiate după idei nebunești,

așezate pe hârtia albă, în așteptare.

Cafeaua picură şi strică ordinea firească,

deșiră tușul şi îl transformă, ciudat,

într-un cerc neregulat, un abis.

Litere amestecate precum cafeaua neagră.

Amalgam de semne, de gânduri şi mișcări…

Şi, uite, e amiaza pe ceas şi în oboseala mea.

O lene vicioasa îşi face o nouă cafea şi o bea.

Gândurile devin mai apăsătoare şi,

ca nişte roade hibride, pârguiesc in final.

Cuvintele prind forma corectă

pe noi pagini de hârtie şi de trai.

Însemnele grafice șerpuiesc precum viața,

Devin necesare, căci timpul e neiertător.

În nesațul privirii, se ivește, totuşi, sclipirea.

O idee răsare ca de nicăieri şi…

Se face seara. O nouă zi, ca oricare alta,

Va veni, îşi va scrie povara şi va pleca.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s