Tu, femeie!

​Tu, femeie,

Nu te sfii de ochiul sarcastic

Şi să crezi că nu esti frumoasă.

Imperfecțiunea ta este dezgolită

Doar de o minte necultivată,

De un ochi hapsân şi neștiutor.

Ochiul elevat va sti să te îmbrace în cuvinte potrivite

Va ști cum să te privească,

fără să îți stârpească misterul sufletului tău curat.

Tu, femeie, 

fii punte peste neputințele bărbatului.

Învăță să îl iubeşti, aşa, cum peştele iubeşte apa.

El, stâlpul credințelor tale nemascate,

Piatra de temelie a pulsului inimii tale, 

Te va învălui în iubire precum

roua dimineții înveleşte natura adormită.

Îți va spune adevăruri demne de tine,

Te va arde pe rugul dragostei depline

Şi îți va şterge lacrima păcatelor.

Tu, femeie,

Fii puternică precum soarele ce arde în deşert.

Crezi în fericirea ta, aşa, ca nimeni alta.

Priveste-ți în oglindă demnitatea cea indestructibilă

Şi iubeşte-ți până şi defectele,

Căci eşti aşa frumoasă, doamnă dragă,

iubeşte-te!