Sub clepsidra aceea,
întoarsă de trei ori a 

câte zece suişuri şi coborâşuri,

eram eu, cu nisipul în sprâncene.

Am strigat să se oprească, 

să-mi dea timp.

În răstimp

mă scuturai..

Sunetul scurgerii era tot mai strident.

Din ce în ce mai supărător,

precum scrâşnetul dinților

clepsidra se-ntorcea.

Un ungher al sufletului era plin de empatie,

un altul, inconștient zăcea.

Mă vedeai..

Şi de fiecare dată, 

când se întorcea clepsidra, pe toate părțile, 

injust, dar atât de firesc,

mă ştergeai.

Anunțuri

Un gând despre “Timp

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s