Azi, 5 octombrie, Ziua educației. La mulți ani!

Şi să tot fie, căci fără de ea suntem nuli, lipsiți de valoarea cea mai de preț, a fi om.

Mi-aduc aminte, cu drag, vremurile copilăriei mele, of, ce vremuri! Şi, parcă, toate amintirile sunt învăluite în bucuria de a învăța, în emoțiile primelor zile de început de şcoală, de veselia colegilor mei, dar şi de reacțiile diverse, pe care le aveam la întâlnirea unui nou cadru didactic. Da. Copilăria mea a însemnat studiu, pe lângă altele ale ei. Şi pot spune, acum, la maturitate, că m-au marcat foarte multe momente în decursul studiilor mele. Au fost şi bune, au fost şi rele, dar cu toate la pachet, am putut să ajung omul zilelor de astăzi.

Se zice, tot mai des, că învățătura prea multă strică. Posibil. Depinde cum ne organizăm activitățile zilnice şi cum prioritizăm aspectele vieții noastre. Mă gândesc că tot mai mulți părinți afirmă că ai lor copii sunt depășiți de cererea tot mai mare de la programa şcolară şi de la cadrele didactice. Însă, nimeni nu spune vreodată: „mulțumesc, domnule/doamnă profesor pentru omul care sunt astăzi!”.

Corect, poate chiar e mult de muncă în timpul anilor de studiu, covârșitor de cele mai multe ori, mai cu seamă că, nu tot omul e apt pentru studiu de performanță şi nici nu trebuie să fie aşa. Lumea are nevoie de tot, de toți şi de toate. Meseriile şi studiul acestora ar trebui să nu mai fie pe podiumul mențiunilor sau mai jos de acestea, pentru că ele sunt „brătările de aur” cu care ne împodobim cu toții, de care ne folosim în viață şi de care depindem în rutina de zi cu zi. Ele ar trebui promovate şi readuse pe treapta valorilor, aşa cum a fost odinioară.  Nu toată lumea este făcută pentru a fi oameni de carieră sau membri de corporații gigant. Sunt oameni care se nasc pentru a fi cei mai buni pantofari, ceasornicari, croitori, frizeri, brutari, bucătari, constructori şi lista poate continua. Cu toții avem nevoie de aceştia, aşa cum avem nevoie de profesori, de medici, de cercetători şi, iarăşi, lista poate continua. Dar tot ce este de reținut este faptul că, orice am alege pe placul nostru, trebuie să fim cei mai buni în domeniul ales. Să ne construim viața pe principiul concurenței corecte, echilibrate şi notabile, pentru a deveni cei mai buni, nu doar în meseriile pe care le avem, ci şi în viața de zi cu zi. A fi om e lucru mare, aşa sună acum, în urechile mele, o vorbă populară.

Aș vrea ca tot mai mulți părinți să fie atenți la educația școlară a copiilor lor şi nu mă refer aici la a-i forța să învețe, să ii supraaglomereze cu tot soiul de opționale şi ore interminabile de studiu, furându-le, astfel, copilăria, ci la interesul pe care îl dau ei studiului. Trebuie să fim un exemplu real pentru copiii noștri, să le fim alături atunci când aceștia ne cer ajutorul (nu făcându-le temele sau certând vreun profesor care nu e pe placul lor), ci fiind fizic lângă ei, sprijinindu-i atunci când se simt depășiți, hrănindu-i atunci când le este foame, încurajându-i în diverse modalități, dar, cu precădere, apreciind tot ce fac ei pentru a deveni oameni, cu alegerile lor cu tot. Colaborați cu profesorul-îndrumător, dacă vreo temă a copilului îl copleşeşte pe el sau chiar pe voi. Predarea diferențiată pe nivele de înțelegere, într-un grup de elevi, face  un profesor să exceleze în efortul depus de el în educație.

Nu e uşor să ajungi în această breaslă. Aşa numesc unii masa actanților din educație. În această breaslă mă aflu şi eu. Tot ce îmi doresc de Ziua Educației este să pot educa, cu sănătate, generații de elevi tot mai bune, dornice de studiu de calitate, să fiu eu, întâi de toate, performer în actul educativ şi, cu ardoare îmi doresc, să ajungă şi numele meu pe buzele multor copii care mulțumesc profesorilor pentru buna lor evoluție în viața de om mare.

Astfel, țin să mulțumesc şi eu tuturor cadrelor didactice care au fost un exemplu de nota 10 pentru mine, care mi-au fost aproape de suflet când am fost elev şi care au rămas în mintea şi inima mea încă.  Cu drag şi cu respect vă menționez numele ori de câte ori am posibilitatea şi este doar meritul  de necontestat al dumneavoastră. V-am spus şi vă voi mai spune, de câte ori am ocazia, că această „glorie”a mea a depins atât de munca, cât şi de frumusețea sufletului vostru minunat.

La mulți ani Educației!

La mulți ani, dragi colegi şi elevi!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s