O mijire de zori lucrează cu har,
Să plămădească cu apă şi foc,
O țărână din genune.
Cu un început promițător,
Un boț de carne
Porneşte pe un traseu neumblat.

Se grăbeşte să plece la drum.
În goana sângelui prin vene,
Respiră alert,
Minut după minut,
Haotic depășind, în drumul său,
Tufele de mărăcini şi-un șarpe.

În miez de noapte,
Un țipăt prelung
Iradiază în timpan.
Se scurge dinspre cap,
Prin orificiile inimii şi ale stomacului
Până la moliciunea genunchilor.
Frica mușcă din măduva osoasă cu o ură grozavă,
Până durerea se prinde strașnic de carne.

În spate, o ceată de lupi
Înfometați de putere…
Ochi demonici şi urlete înfiorătoare

Străpung întunericul.

Apoi, o tăcere sfâşietoare
Se lasă în pustiul acela de viață.

Doar pământul se mai aude, în răstimp,
Cum digeră cu poftă din resturile de carne.
Cască hapsân, să înghită durerea toată
Creată din Adam.

 

Anunțuri

2 gânduri despre “Zădărnicie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s