În sângele nostru se scaldă viața,  născându-şi întâia iubire.
Ne-a legat deja venele, să nu mai curgă dorul pe acolo,
Când depărtarea devine o corabie naufragiată la paralela zero,
Înecându-şi astfel durerea, precum un pirat, într-un pahar cu apă tulbure.

Iar noi, doi îndrăgostiți hoinari prin emisfere diferite,
Ne hrănim împreună fericirea cu vechi şi noi dorințe.
Tu, în boreală, căutând zilele senine ale verii,
În frigul acela al disperării nocturne,
Uscând o jumătate de pământ cu iminența plecării.
Eu, în australă, înotând cu delfinii, într-un ocean de suferințe,
Făcând băi de soare pentru asimilarea fericirii eterne
Şi căutând printre animale sălbatice, un dram de iubire.

Ne găsim în pietre şi în ape adânci, în ceruri şi în abisuri.
Deja ne-au crescut aripi şi degetele s-au lipit ca la înotătoare.
Am iubit croşetând lacrimi pe nisipuri deşarte, dându-le viață,
Plămădind astfel speranțe pe o planetă verde şi încântătoare.
S-au format valuri spumoase la marginea gurilor noastre împreunate
Şi ne-au acoperit în întregime, în nopțile de aceeaşi lungime cu zilele.
Când împlinirea sinelui ne-a readus liniştea abandonată,
Am crezut iar în iubire ca în copiii noştri nou-născuți.

Apoi, în oglinda ta m-am descoperit şi pe mine,
Cu un zâmbet larg şi deosebit de frumoasă,
Iar tu, deşi nebărbierit, așa cum îi stă bine călătorului în viața-i tumultoasă
Desenai cărări line pe întreaga suprafață a pielii mele parfumată cu vise.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s