Mi-am îmbrăcat sufletul în pielea mea, la trezire.

Încă o zi palpitantă şi o cafea sorbită în fugă…

Am aerul că uit ceva dacă mă strecor pe ușă, grăbită.
Copiii încă dorm pe a lor barcă de vise,
iar eu îmi iau geanta şi plec cu un haos în buzunare.
Spațiul e mic, nu am unde să îmi refugiez tremuratul verighetei.
Mai am acolo cheile încâlcite printre grijile următoarelor ore.

Uşa e cât portița de la căței…

Dar fereastra e deschisă, e mai prudent dacă sar pe acolo,
cu tocuri cu tot, m-ar ajuta la aterizare în plan drept.
Sap întâi, sub balcon, o groapă cât să-mi încapă în ea pielea de mamă.
Acopăr, apoi, cu frunze, să-mi fie ușor la întoarcere să o cos la loc.

Îmbrăcată toată în piele şi fără nimic pe deasupra care să mă încurce, pe scări,
urc în casă, cu aceeași grabă de dimineață.

Într-un suflet îmi arunc la parter orele de serviciu

Şi-mi cântăresc restul zilei cu chibzuință,
fără să îmi fie greu sau să mă prefac că îmi este suficient de bine…
Copiii sunt încă la cămin.

Pe aragaz fierbe o oală de zor.
S-a prelins arsura până în adâncul nărilor
Abia respir şi deja e trecut peste ora de prânz.

Când telefonul sună a cincea oară, setat la alarmă,
cobor de data aceasta pe scări, în pielea mea,

radiind de frumusețe, deşi un vecin m-a atenționat
că am papucii de casă şi părul vâlvoi,
printr-o privire scurtă, dar ciudată.
Ce mai contează?

Am inima la purtător şi sunt îmbrăcată decent,
în piele de mamă.

Anunțuri

6 gânduri despre “În piele de mamă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s