La o chemare parfumată de vreme,
Ca într-un dans al inițierii,
M-ai ridicat, în brațe,  strâns,
Cu flerul rațional al blândeții,
Până ce două trupuri s-au restrâns,
Într-un balans echilibrat al unui singur nume.

M-am prins cu tine într-un ritm al tăcerii.

Ai chemat norii aglomerați cu amintiri,
Să ne înalțe-n piruete de la sol.
Vântul să-mi sufle-n păr, domol,
Flori de cireși şi flori de măr.
Iar luna-martor să ne lumineze,-n adevăr,
Dansul încununări-n cuget şi simțiri…

Ca-ntr-o fecioară dezgolită de păcate.

Şi cu dulceața ta, pe vârful limbii,
Ai dat ton păsărilor, ca un maistru-faur
Să ne șoptească valsul celor patru anotimpuri,
Rotit în frunzele de toamnă rubinii.
Şi  pe asfalt, acoperit cu fulgi de aur,
Am scris cu paşi, ca doi copii,

O nouă dragoste, în ritm tăcut al vieții.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s