Un bliț scurtă brusc o rază refractată 
într-un zâmbet prefăcut şi

o fotografie neașteptată 

cuprinse nostalgic un decor măreț.

Din poză mă priveau speriate două figuri din alt timp.
Volatile imagini perdante în real, 

imprimate în memoria aparatului,

printre două stânci care au înghițit cândva 

o durere sfâșietoare.

Așteptau să le zic ceva 

ca şi cum le-ar vedea cineva 

pentru prima oară. 
(Imaginea îmi penetra retina şi se infiltra în creier cu repeziciune –  

o cascadă care spală habotnic toate păcatele din ora blestemată

şi sânge în irisul debusolat al celor două fotoiluzii înspăimântate,

cu cearcăne îngropate în pietre de sare.)
Am înlemnit în fata ecranului digital,  

ca la o farsă proastă.

Se putea? Şi fața-mi din poză se întreba la fel.

Eram cu mâinile prinse instinctiv de burtă, 

parcă așa aş fi ascuns şi eu o durere acută,

un păcat, o groază desprinsă din aparat

şi imprimată într-o grimasă spasmodică 

răvășită de realitate. 
Pe stâncile care îmbrățișau prudent cascada,

Se ridica o ceață cruntă care distorsiona 

o lună ghemuită şi înfricoșată de ani şi ani.
(Durere într-un vis aglomerat 

cu fețe imprimate în subconştient.)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s