E încă devreme,  dar cafeaua mă îmbie 

cu aroma ei, să facem un salt brusc către reverie,

din golul nepătruns al perinei dezrobite de vise nocturne.

Pe masă, lângă ceașca mea, stă rezemată în coate, 

peste aburii lichidului negru şi amar, 

Tăcerea.

Am pus-o de cu  seară la colț, ca să o descos de câteva cuvinte.

Nu multe, măcar nişte clișee aruncate în cerul gurii, pecetluite,
dar ea s-a așezat, de dimineață,  sfidător,  la masa mea,  

cu cafeaua în față.
Mă lovește cu picioarele-i, de lungi ce sunt, nu încăpem 

una lângă cealaltă…

Stă înfiptă în călcâie rugoase, pe sub scaune

de aluminiu, 

scârțâind strident lemnul podelei ros de râca zilnică.

Coatele au perforat şi ele, mișelește, masa unde stăm nepotrivit 

găurind-o de așteptări care îmi par acum perfide –

Ce cred ele, că mă vor pune la colț, izolată cu tăcerea?
Dușmănoasa…iar mi-a pus tavanul în cap, 

mi-a înfipt albul lui, în țeastă, precum un miros înțepător,

să-mi biciuiască neuronii puși la zidul nepăsării.

Mai bine îmi urc picioarele pe masă, călcâiele tăcerii să stea jos.

Aşa, poate mă va lăsa Nebuna, 

să beau cafeaua cum vreau eu –

Doi la două vorbe…

Tăcerea să explodeze de nervi.

Anunțuri

9 gânduri despre “La masă cu tăcerea

  1. Draga mea, sunt trairi lirice. Eul meu nu e personal in poezie, decat de putine ori. Eu iubesc viata. Dar un poem poate descatusa si trairi aievea. Ca de aia vb de metaforic (trairile interiorizate sunt absconse in vers) dar nu e totuna cu trairea reala.
    Sa stii ca, daca ma refer strict la acest poem Tacerea =Asteptarea, dar nu imi place sa personalizez prea mult scriitura mea.

    Apreciat de 2 persoane

  2. Tăcere….

    Nici o șoaptă între noi nu tulbură adâncul încăperii,
    Pe masă, o Lumânare stinsă, îmbrățișează liniștea Tăcerii,
    Simțind lumina ochilor ce printre gene, crapă în întuneric,
    E timpul să-ți lași gândurile-n perne, Înger Luciferic.
    E prea târziu să-ți pun în vise o noapte bună,
    Când speriată tremuri, oftând, strângându-mă de mână,
    Eu îți zâmbesc, încolăcindu-ți trupul într-o îmbrățișare,
    Și până-n zori voi răscoli Tăcerea zdrobitoare.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s