​TU, DOAMNE!

Înalţ mâinile cerului, Domnului fără odihnă.
Mâinile tremurânde cer dreptatea Ta divină.

Priveşte ochii aceştia adânciți de vânt şi ploi
Ochi care văd urgia de pe Pământ, la noi.

Tu, care stai cu norii, printre-ale tale aripi,
S-alungi potopul urii, dintre ai lumii stâlpi.

Trimite-n dar, Mărite, un soare-n raze-soli
Pe strada celor care sunt asupriți de boli.

Păşeşte printre semeni, pe străzi fărădelege
Şi dă-ne nouă, Tată, o păine făr’ de sânge.

Eu m-am lipit cu fruntea, de sfânt altarul-floare,
Tu fă lumină-n suflet pictat în lumânare.

Ca să pot şti, o, Doamne!, să îmi agăț speranţa,
De Crucea răstignirii care-a-nălţat credinţa.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s