​Astept! 

Uite, sunt răbdătoare. 

Pentru ultima oară.
Contează?…

Am săpat suficient în pielea mâinilor mele,
frige de la atâta frământătură, ceasul e stricat.
Până şi el şi-a pierdut interesul.
La ușa bate inima soneriei, în așteptare.
Preșul e derutat sub picioarele goale ale stăpânei,
i le-ar încălța cu naivitate, măcar o iubește,
i le poate săruta…nimeni nu o mai face. 
Ochiul ușii a făcut un blocaj lacrimal, prin penetrarea retinei căprui.
A coborât până jos, pe scări, a deschis fereastra de pe sală, iar acum
așteptarea se prăvălește  sub nucul bătrân.

E? Nu.

Nemernice mâini, tremurați! cât să vă mai suporte răceala?
Topiți-vă şi vă lipiți de gură, limba să vă mai facă contur,
dinții să vă ronțăie articulațiile degetelor,

iar
sărmanelor voastre vene, în care curge răbdarea,
dați-le de veste că totul e în zadar. 
În zadar…
În zadar, nu va veni.
Sângele încă e tânăr.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s