(Explozie de nervuri şi nervi)
Noiembrie mi-a intrat până în măduvă, trecând prin retină.
Îmi plâng senzația de frig, cu brumă pe suflet, aprig, strig,
Să colorez exploziv cenușa din atmosferă, moarte albă de sulfină,
Între frunze doborâte de fior, în locul lor cântă viclean un corb.

S-au ghemuit senzațiile la sol, tremurând a rugină şi pământ
Apă pură aer dezolant spălând, o lună întreagă vibrând
Spațiul cel  aglomerat, de la penultimul cat, tolerant așezământ
Pentru tânărul poet, măcinat de propriul nerv, scrie-ncet agonizând.

Foia  se face frunză, prin casă căzută, cu nervuri mototolite,
De gânduri neîmplinite, așezate pe hârtie, în rânduri nedefinite
Rămase de astă toamnă, urcând pe-o scară rulantă – coborând
De la creieri pân’ la mâini, blocând golul din stern cu versuri, cu patimi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s