Piatră, pădure, licoare, poveste

foto: Discover.com

Magia se naște din roua primului amurg descântat de animalele somnoroase.

Se pare că tot ce e atins de ea prinde viață, chiar dacă clepsidra zilei şi-a risipit nisipul luminos. 

O inimă albastră bate pe ascuns în desișul pădurii creatoare. Perindă prin locuri tainice şi goneşte neîncetat. Caută să lumineze drumul cu unicul ei corn, dând semne că este urmărită îndeaproape. Culoarea sa este reflectată de lumina lunii, care stăpânește peste poiana inundată de o sclipire aparte. Albul ei, pur şi delicat, atinge şi dă magie unicornului cu trupul zvelt, cu gât lung, drept, ridicând capul cu oase alungite, ferme, dar atât de firave, iar ochii, ochii dintre cei mai blânzi Ii dă puteri, îl adapă cu măreția misterului său şi îl asmute spre zări fermecate. Luna e cea care îi dă acestuia şi libertatea mult dorită. Nu trece o noapte fără încununarea celor doi, prin lumina albă, crepusculă a zeiței nopții şi frumusețea misterioasă a unicornului înaripat. 

O liniște adâncă se așterne peste pădurea întunecată. Animăluțe mici şi mari, speriate până şi de umbra lor, trec curioase la luminiş, fiindcă vor să privească, de aproape, ființa cu aripi de vis care își oglindeşte nemurirea în lacul celor două mii de ani şi câteva sute şi zeci de zile ale sale. O eternitate nu i-ar ajunge, însă, să îşi poată dezvălui taina întipărită adânc în ochii săi verde-smarald. Ele, vietățile pădurii, ar face orice să o poată descifra. 

Nimic nu e întâmplător, aşadar. Totul este predestinat, să rămână așa cum este, cum i-a fost dat să fie şi cum va rămâne de-a pururea. Viața are propriile sale legi, încă de la ziua Întrupatului, creatorul având planuri mari cu fiecare vietate în parte. Se doreşte să fie revelat, însă misterul se adâncește tot mai mult, apărând nefirescul, deşi totul pare atât de firesc.

 În liniştea nopții, o respirație alertă, ascunsă în tufişurile dese ale pădurii, aşteaptă o dovadă a încununării cerului cu pământul 

 Să privim cum materia ia amploare, cum legile cele nescrise fac eterul mai uşor de respirat, cum toate tainele întregului Univers îmbracă ființarea într-o aură a prezenței Divine şi a Firescului. Să tăcem minunându-ne!

S-a desprins în zbor de la pământ. În sfârşit, unicornul şi-a întins aripile spre lumină. Atâta frumusețe…totul pare decupat dintr-un vis. E albastru, e alb, e verde şi e…e uimitor. Un melanj cald de culori care se contopeşte în mirarea ochilor curioşi, întinşi spre acel zbor mirific. Toată delicatețea şi blândețea din lume s-a întrupat într-o singură făptură. 

Să fie reală? E posibil? Şi, totuşi…ssst!, să tăcem. 

Ssst!…ssst!…ssst! se aude de pretutindeni. 

A dispărut! Să plecăm şi noi la culcare.

foto: Desene şi picturi WordPress.com

Anunțuri

2 gânduri despre “Magia unicornului (poveste de Duminică seara)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s