Iți scrii tăcerea în sânge,
trecând de la tâmple
până în vârful degetelor,

prin venele-ți de poet
ideea deșirându-se,
zvârcolind a intensitate
trăită alb pe o foaie

       trăiești…

versul devine neliniar,
explodează sub mâna de cărbune,
deviant,

în substrat inerent,
coerența demască,
alternând,

i n e v i t a b i l u l,

i n e g a l a b i l u l,

i m p e n e t r a b i l u l

           gând…
asigurând liniștea
ca într-o rugăciune.

      Iată poemul! 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s