Mi-am spus că este totuși ceva.
O sclipire de partea cealaltă de care trebuie să iau seama.
Corespunde cerințelor mele drastice. Asta e foarte bine.
Un poet din vremea maturității mele mi-o spune în privat,
printre rândurile poeziei sale moderne.
Sugestia, covârșitoare.
Înmagazinează, în ea, toate regulile cotidianului.
Important e, că nu-i plictisitor pentru cei tineri.

Azi am citit Cărtărescu. Surprinzător. Lectura
e o prelungire a studenției. Atât de naivă…
Credeam în poema chiuvetei. Spre seară,
premiul național „Mihai Eminescu”. Alții ard cărțile.
Mda…
În ceafa mi s-a prins, iarăși, o idee poetică,
fiindcă, tot de aseară, bucuria mi s-a cuibărit la piept.
Caut să fac punte dinspre creierul meu, către
mirabila manifestare estetica a celor apreciați.
Să-mi cadă și mie bine.
Ca după o masă de fructe din care
tot ce-i mai bun vine spre final.
Bănuiesc ca va fi pe termen lung. Rezultatul…
excepțional.

A.M. (15. Ian. 2017)

Anunțuri

Un gând despre “Poemul unei sclipiri adecvate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s