*
Tu, carne a mea ce usturi
cu fiecare vinovăție
omenească. Cu fiecare respir
tot mai greu,
cu vintrele ce apasă. Fii a mea,
cum mă ştii,
cum a vrut Dumnezeu…
şi mama cu tata.
Fii a mea
aşa cum ți-e datul. Promit să tot cresc
iar tu…
ustură-mă când zac şi o fac în neștire.
Ustură când mă prefac,
când nu pot.
O floare
nu plânge sub ger,
nici pasărea
nu cade sub ram la îngheț.
Poetul
recunoaște al său vers.
E de-acolo. Scrijelit în piept. E iubit.
Dar tu…iar eu…

Anunțuri

3 gânduri despre “Poem viu (Fii a mea…)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s