Dimineața, trezire bruscă.
La un semnal de alarmă…
insuportabilă până te speli pe față.
Nesociabilă, ba chiar. Printre altele.
Trebuie să te dezbraci de pijama
cu atenție.
Pe jos, sunt capcane puse de cu seară
de ochii albaştri.
Tu, abia i-ai deschis,
nu de mult…
te puseseși la somn,
iepurește. Ochii albaştri adorm greu.
Tremuri de frig
şi perna, prea moale, capul, prea tare…
ai mai dormi. Hainele nu sunt sortate.
La uşă, îşi ia paltonul elegant, un zâmbet
foarte grăbit,
ca să nu întârzie.

Serviciu. Acel du-te-vino continuu,
obositor,
zâmbetul încă-i acolo.
Banii pentru traiul zilnic îți dau un energizant.
Tonic.
Şi tocmai ai fost promovat.
Inconveniențe. Dar nu-i nimic. Colegii
nu şi-au desprins zâmbetul de pe ceașcă.
Iar șefii, ca peste tot.
Dimineața le este o prelungire a insomniilor.
Nervi înveliți în solzii superficialității macină.

Şi, iar, tu…tu mic, discret
cât se poate,
deşi abia trezit,
ești arătat cu degetul, fiindcă
naturalețea este atrăgătoare,
revigorantă. Creşti.
Doar crești şi
inima îți zâmbește
în cel mai sincer mod
cu putință.

De ce, oare,
nu te-ai trezit mai devreme?
Zâmbetul e acolo, pe față.

A.M. (ianuarie 2017, Iaşi)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s