Străină. Orașul nu-i de-aici. Mama nu e de-aici.

Frații sunt alții, te înconjoară cu ură.
Orașul, pustiu. Unde îți pui piciorul sună. Sub talpă se zbate dorul.

Pământul afânat de ploi arată rătăcirea urbană. Ploi de lumină.
Becuri peste tot. Dezvelesc. Pământul afânat superficial
precum un zâmbet aruncat peste umăr.

Şi iar străină. Un tată îți spune să fugi.
Fugi.
Pământul te va înghiți în curând.
Dar urma…urma ți-e sădită bine.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s