Mă pregătesc să strig…

să pun pe umeri
haina din colț,
gata să fie purtată.
Cu mândrie.
Din cel mai bun material. Ziua mea.

Alături, pantofii.
Îmi spune păsul
iubirea mea. Sunt dați cu cremă.
Din câte alte responsabilități.
Cuget la asta.

Pe ale mele le ştie
careva?

Cobor, uşa electrică se deschide,
ușor.
Un bună ziua fugar. Şi eu…
Mașina plină de praf,
deși
ieri seară a spălat-o
el, cu
responsabilitate.
Nu-i nimic, zic.
Plouă.

La școală, nori negri se strâng deasupra.
Se bat cap în cap. Bufnesc.
Mașina mea, lună…

roțile şi pantofii au aerul unei zile
scăldate-n mocirlă. Însă,
pe masă trei diplome.

Picii şi căldura din privirile lor
mă bine dispun.
Iau din colț haina,
toate revin la normal. Pantofii curați,
roțile.
În mișcare. Abia acum existența mea urcă
scările. Fără lift.

– Mamăăă, te iubim!
La uşă, cugetările mele prind contur.
Două inimi bat, bat, bat… A treia abia mai pâlpâie

sub respirația tot mai grea,
brusc,
cerul senin îşi alungă norii

de-a valma.

Anunțuri

2 gânduri despre “Reverie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s