Răcoare

Pe-nserate, fâșii de lumină albă

se sparg de creștetul lumii.

Oaza sufletului aglomerează

refulări.

Din ce în ce mai lungă, ziua

descrește,

cu energii care strigă

nevoia unei reîncărcări

De bine. Pentru viață. Dreptate.

Dreptateeeeee!….

În ecouri. Crepusculul obosește.

Transformă dimineața în

forțe limitate

şi forțe călare

pe culmi, în timp ce

umerii plâng împovărați

sub zăpezile timpului

tot mai gri.