La o chemare parfumată de vreme,
Ca într-un dans al inițierii,
M-ai ridicat, în brațe, strâns,
Cu flerul rațional al blândeții,
Până ce două trupuri s-au restrâns,
Într-un balans echilibrat al unui singur nume.
M-am prins cu tine într-un ritm al tăcerii.
Ai chemat norii aglomerați cu amintiri,
Să ne înalțe-n piruete de la sol.
Vântul să-mi sufle-n păr, domol,
Flori de cireși şi flori de măr.
Iar luna-martor să ne lumineze,-n adevăr,
Dansul încununări-n cuget şi simțiri…
Ca-ntr-o fecioară dezgolită de păcate.
Şi cu dulceața ta, pe vârful limbii,
Ai dat ton păsărilor, ca un maistru-faur
Să ne șoptească valsul celor patru anotimpuri,
Rotit în frunzele de toamnă rubinii.
Şi pe asfalt, acoperit cu fulgi de aur,
Am scris cu paşi, ca doi copii,
O nouă dragoste, în ritm tăcut al vieții.
Andreea Maftei 